Sf. Atanasie cel Mare, Carte cu intrebari foarte de folos pentru multe trebi ale credintei noastre

88

Virgil Cândea

Găsim, ce e drept, pasaje lungi traduse cuvînt cu cuvînt după
textul grec al ediţiilor de care dispunem. Nu putem însă sti dacă
Milescu nu a procedat la fel şi în rest, dacă, deci, cele ce ni se
par a fi modificări ale lui, semnul unor intervenţii cu preocupări
stilistice etc., nu sînt de fapt chiar cuvintele copiei greceşti pe care
a folosit-o. In ce priveşte traducerile locurilor biblice ale Vechiului
Testament (care pot fi comparate cu altă traducere a lui Milescu
din aceeaşi perioadă), observăm că ele (în total opt) sînt, cu o
singură excepţie {Isaia XXVI, 18; citatul din Psalmi GXLVIII
4 poate fi greşeala copistului), traduceri cuvînt cu cuvînt ale tex-
tului lui Atanasie 11 .

4. Textul integral al „Cărţii cu multe
întrebări"

Erorile şi lacunele ediţiei P.V. Haneş îndreptăţesc republica-
rea acestui text, după ms. rom. 494 al Bibliotecii Academiei, a cărei
paginaţie este notată marginal. Referinţele şi comentariile din
subsol sînt ale noastre. Numărătoarea întrebărilor a fost consem-
nată după ediţiile textului grec. Adaosurile spătarului faţă de
textul lui Athanasie al Alexandriei au fost evidenţiate prin cursive
şi paranteze drepte. Am marcat de asemenea, în note, lacunele
faţă de original. Cuvintele greşit transcrise au fost îndreptate în
text menţionînd forma eronată în note, iar prescurtările obişnuite
au fost completate tacit.

tn aD!* e ^ e T0 . ul& ] l ^ ti notate de P.V. Haneş de adăugat retipărirea
n 1816 a traducem din 1803, în cartea Etuto^ ™v 9e£«ov &K,
traducere după Athanasie din Păros, publicată la mănăstirea Neamţ p
329-344 Şi ediţiile Bucureşti, 1821, 1827 şi Craiova 1857. Traducerea lui
Gherontie dm 1803 (păstrată şi în ms rom. 1604 al Bibliotecii Academiei?

v«f ot aCee ^ d oa n Vr 41 - P * r ~ fi î âcute du P ă edi tia greacă publicată de A. Bortoli
Veneţia 1739. Vezi şi Catalogul cărţilor populare publicate de N. Glvkv în

fufpv Si n £ D - ¥-T tZ - i0 * 'H^P— - XPov t x*, 10(1935), p. 172 iţteza
iui F.V. Haneş ca tălmăcitorul dm 1803 cunoştea versiunea lui Milescu
nu e convingătoare şi alăturarea celor două traduceri nu demonstrează decît
folosirea aceluiaşi original grecesc. Scrierea lui Pseudo-Athanasie s-a bucurat
!fi«?JV nten sV a l p - m 1 dl î e prin manuscrise româneşti, sau prin ediţii greceşti

ed^ffnîir 011116 ^! 10 ^ : 1 di ?, tara noastră - Vezi asemenea manuscrise si
rel ™i mare biblioteca moldovenească („3 [ex.]) Bogosloviia Sf. Athanasie

Ath^. ■ 7 H^T', P /,° babl i edlţla 1803 ; - 1 omenea prescrisă"; ,,4[vol.]
Athanasie patriarhul Alexand[nei] - 2 rînduri", în vreo ediţie greacă com-
pleta dm cele citate supra; „1 tom a sf. Athanasie cel mare- izvod de pe
cele greceşti"), la D Fecioru, Un catalog vechi de manuscrise si cărţi al biblio-
tecii m-rn Neamţu în „Bis. Ort. Rom." 59(1941) p. 420-421', 440*

IV. Milescu şi traducerile umaniste în română

CARTE CU MULTE ÎNTREBĂRI FOARTE
DE FOLOS PENTRU MULTE TREBI
ALE CREDINŢEI NOASTRE

89

2fiî»r

tălmăcită de Nicolae Spăt[arul] de pre limba grecească
pre limba noastră proastă rumunească, întru trecutul ani-
lor dela Hristos 1661, în luna lui ghen[arie], 10 dni.

întrebări pentru dumnezeire [I]: Ce iaste Dumnezeu?

Răspuns: Dumnezeu iaste duh fără de trup, nevăzut
şi necunoscut; şi iarăşi, Dumnezeu iaste fire necunoscută,
ochiu neadormit, gînd neîncetat ; şi iarăşi, Dumnezeu iaste
pricina, adecă făcătoare a toată lumea văzută şi nevăzută.

întrebare [II]: Pentru ce să zice Dumnezeu' Dumnezeu
şi nu într-alt chip?

Răspuns: Dumnezeu să zice pre [limba grecească
■3-soţ, iară pre limba letenească deus, iară rumâneste
să chiamâ Dumnezeu, care nume iaste luat dela letinie, în' ce
chip şi mai jumătate de limbă rumânească luată dela
letuu, letinii iară au luat dela greci, că după limba jidovească
ceajrecească-elineascâ iaste], adecă cela ci vede toate, şi
îarăş &z6c, să înţelege sîrguitor, adecă cela ci sîrguiaste,
şi să află în toată lumea.

Întrebare [III]: Dară cîţi dumnezei sînt?

Răspuns: Unul iaste Dumnezeul dumnezeilor şi Dom-
nul domnilor şi fără de singur Dumnezeu altul n-au fost,
nici iaste, nici va fi. [Aceasta întrebare s-au pus pentru căci
şi la Psaltire zice cum:] „Eu am zis: dumnezei veţi fi şi
fu Celui de sus toţi. [Iară voi ca nişte oameni murind, si ca
unul dentre boiari cădeţi" 12 , care prorocie să zice pentru noi
oamenii].

întrebare [IV]: Dară de vreme ce iaste un Dumnezeu,
pentru care lucru zicem noi, cum credem noi, un Dumne-
zeu în trei feţe, [au în trei obraze, au în trei staturi], adecă
Părintele, Fiiul şi Duhul Svînt, care lucru iaste 13
că sînt trei, nu iaste unul: pentru aceia ne învaţă, cum vom
crede şi întru Dumnezeu, şi în trei feţe să credem ce are

12 Psalmi 81, 6.

13 înseamnă.

Virgil Cândea

dumniziirea ? Pentru căci foarte iaste lucru acesta minu-
nat, Dumnezeu să aibă trei feţe, [au obraze, au staturi]!

Răspuns; Foarte iaste lucru minunat întrebarea
aceasta, taina acea necuprinsă a Svintei Troiţe, însă după
cîţ ajungem mintea pămîntească şi cuget slab, foarte cu
inimă curată şi cu suflet gata ascultăm taina aceasta,
[fiind depărtaţi de toate lucrurile pămînteşti], întru tot
curat ascultă:

Arătatu-ţi-am mai sus cum Dumnezeu iaste necunos-
cut. Pentru căci zicem că iaste necunoscut? Pentru căci
că firea lui Dumnezeu nimea nu poate să o ajungă, nu
tocma cu cuvîntul, ci nici cu cugetul. Pentru aceia, cît
cunoaştem iarăşi den darul dumnezeesc, iertăm 14 şi
zicem aşa:

Soarele unul iaste la vedere, iară trei feţe are, pentru
căci iaste vasul soarelui, şi iaste raza soarelui, şi iaste lu-
mina soarelui, iată că iaste un soare şi are trei staturi. /
269 T Pentru căci iaste vasul soarelui, unul; şi că raza iarăşi iaste
a doao, care pogoară asupra pămîntului; şi iaste şi lumina,
a treia, care luminează prin locuri umbroase şi fără de
rază, deci iată că zicem trei obraze: vasul, raza, lumina.
Iară nu zicem trei sori, ci un soare zicem, şi iarăşi zicem
nu cu un obraz, ci cu trei obraze. Pentru căci să 18 te vor
întreba cîţi sori sînt în ceriu, vei zice adevărat cum iaste
unul, iară să te vor întreba cîte obraze au feţe are soarele,
vei zice că are trei: vasul său şi raza şi lumina; şi cugetă
şi pentru Dumnezeu că unul iaste, iară în trei feţe iaste:
Părintele şi Fiiul şi Duhul Sfînt; însă cum vei zice cum în
ce chip la conoştinţa noastră iaste un soare în trei feţe, şi
închipuim aşa dumnezeirea cea neînchipuită: Părintele
să închipuiaşte vasul soarelui; Fiiul să închipuiaşte razei
soarelui; iară Duhul Sfînt să închipuiaşte luminei soare-
lui. Şi aşa să zicem: soarele are vas, rază şi lumină, iară un
soare iaste şi nu trei. Şi iarăşi ne întoarcem zicînd: la soare
vasul şi raza şi lumina sînt toate neusebite pururea, căci
nu se pot împărţi una de alta; aşijdirea şi la dumnezeire

14 Traducătorul prelucrează liber originalul grec, omite cuvinte, dar nu
alterează sensul. Iertăm este, probabil, o lectură greşită a copistului manu-
scrisului românesc original, pentru „între noi" (âXX^Xouţ), din pasajul
tradus liber şi incorect: „după cum cunoaştem noi între noi".

16 Să = „dacă"; în text, greşit: că. '

N. Milescu şi traducerile umaniste în română

91

neobosit iaste şi au fost şi va fi Părintele si Fiiul şi Duhul
Sfînt, pentru căci nu să osebesc. Că un soare iaste, însă
m trei feţe; un Dumnezeu iaste, însă în trei fete. Si iarăs-
vasul soarelui naşte raza şi scoate lumina, asa si Dumnezeu
Părintele naşte Fiiul, şi Cuvîntul său scoate Duhul Sfînt.
Şi-ţi deschide auzul foarte cu înţelepciune:

Raza soarelui pogoară din ceriu asupra pămîntului si
nici dentru vasul soarelui său să osibeste, nici din ceriu
nici de pre pămînt, ci iaste 16 tot odată si în vasul soarelui
şi in ceriu şi pre pămînt şi pretutindenea: nici de sus nu
iaste osebit, nici de jos; într-acela chip si Fiiul si Cuvîntul
lui Dumnezeu pogorî pre pămînt, si nici de la Părintele
Dumnezeu lipsi, nici din ceriu, nici de pre pămînt si pretu-
tindinea. Şi iarăşi zicem cum în ce chip lumina soarelui iaste
şi m vasul soarelui şi în raza soarelui si în ceriu si pre pă-
mînt, şi întră şi pren case, şi pren tot locul luminează si
nu lipseşte de nicăirea, şi încă şi cu Părintele iaste, si cu
Inul şi sus şi jos luminează pre tot omul, după cum' zice
1 avei apostolul, vasul cel ales cum „Duhul Sfînt toate le
cearcă adîncunle lui Dumnezeu" si alte toate 1 ' si iarăşi în
ce chip nu ştim [pre Ilie prorocul] în ce chip si cum au
fost, iară deaca vedem faţa zugrăvită în icoană, atunci
puţinei cunoaştem [pe prorocul acela] în ce chip au fost
măcar că nu iaste icoana... 18

...născut de la suflet, într-acelaşi chip si Fiiul şi Cu- 261 v
vmtul lui Dumnezeu iaste născut de la Părintele Dumnezeu.
■ r? T 7 Chlp sufletul scoate răsuflarea, asa într-acela chip
şi Duhul Svînt iaste ieşit de la Părintele Dumnezeu. Şi
iarăşi zi aşa: sufletul, cuvînt şi răsuflare, un suflet iară
nu trei; aşa şi Părintele şi Cuvîntul si Duhul Svînt, un
Dumnezeu iară nu trei. Neusebit iaste sufletul, cuvîntul
şi răsuflarea, n eusebit iaste Părintele şi Fiiul şi Duhul

16 în text, greşit: iase.

17 / Corinteni 2, 10.

18 întrerupere în manuscris (f. 269", r. 3 de iosl coresnunrînd r„ fin
de rîndun din ediţia greacă de la Colonia 1686. UmeLă ffi° cli 5JS

f ofiQ» : l ? ■ n . text '' RV - Haneş a văzut în fraza precedentă dela

la f 07.S lnter .P ' a , re Ş 1 - ignorînd continuarea de la f. 261-, a trecut direct
ia f. 275", vezi „Glasul Bisericii" 21(1962) nr 1-2 n R9 i™ L 7q
= ază o filă albă, intercalată la legat, Sigur pent^compleu/ea Stffî

92

26iv

Virgil Cândea

Svînt. Nevăzut iaste sufletul, nevăzut iaste şi Dumnezeu.
Şi într-acesta chip, cînd te îndoieşti pentru dumnezeire
în ce chip iaste şi gîndeşti şi socoteşti singur, şi zici 19 aşa:
„Cum şi în ce chip poate să fie un Dumnezeu şi iarăşi
să fie în trei feţe?", atuncea încă îţi ado aminte, puind
pildă sufletului tău, şi socoteşte zicînd aşa: „Şi eu încă am
suflet, iară în trei feţe iaste, pentru căci iaste sufletul, cu-
vînt şi cu răsuflare; aşa şi Dumnezeu unul iaste, iară în
trei feţe, pentru căci iaste Părintele şi Fiiul şi Duhul Sfînt".
Şi iarăşi, singur zicînd întru sine: „în vreme ci sufletul şi
soarele carele sînt fapte lui Dumnezeu şi sînt în trei feţe,
şi acele trei feţe iarăşi se întorc la o fire, cu cît mai vîrtos
Domnul Dumnezeu, făcătoriul acestora, să nu fie aşa şi
în trei feţe?". Adecă adevărat aşa iaste şi aşa trebuie a
crede cu toată credinţa noastră, pentru ca să nu cădem în
vreo greşală de moarte sau în suliţa ereticilor. Cătră
aceasta şi altă pildă încă voi arăta 20 .

PENTRU SVÎNTA TROIŢĂ

Iată, focul unul iaste, ci în trei obraze iaste, pentru
căci unul iaste ci să chiamă anume foc, altul iaste al doilea
iarăşi obraz arzătoriu, al treilea iarăşi lumina focului. Deci
iată că şi la foc unul iaste focul, însă în trei feţe, căci
iaste foc şi arde şi lumină, iară o fire a focului iaste, iară
nu trei. Aşa închipuiaşte şi la dumnezeire: Părintele închi-
puiaşte focul, arderea iaste Fiiul, lumina iaste Svîntul
Duh; un foc iaste, un Dumnezeu iaste, trei feţe are focul,
trei feţe are dumnezeirea. De care lucru socotim la un om
cu bună credinţă să fie destul atîta cîte am arătat ca să
crează Svînta Troiţă. Iară pentru aceasta tot mai ascultă,
şi altă taină să ştii. Cuvîntul omului are naştere că naşte
din suflet, altă naştere se naşte den buze; pentru căci naşte
cuvîntul omului dela suflet cînd gîndeşte omul să zi'că
ceva, şi acest 21 cuvînt, adecă gînd, iaste întîia naştere
cuvîntului, pen |tru că îl gîndeşte acela cuvînt întru sine

19 în text, greşit: zi.

20 Marginal: Altă pildă pentru Svînta Troiţă.

21 în text, greşit: aceasta.

N. Milescu si traducerile umaniste în română

93

iară nu-1 grăieşte prin buzele sale, ci-1 ţine sufletul, [însă
nu-l zice 22 cuvîntul acela]. Şi se chiamă gîndul acesta naş-
terea cea dintîi a sufletului ce naşte cuvîntul; însă măcar
că e născut cuvîntul dintru suflet, iară la iveală nu să
ştie, nici să cunoaşte. Iară cînd îi iaste voia sufletului să
arate cuvîntul, atuncea naşte şi a doua naştere prin buze.
Şi aceasta a doao naştere prin buze arată cuvîntul la toţi
şi nu se mai chiamă cuvînt necunoscut, pentru căci cînd
grăieşte cuvîntul prin buze atuncea toţi înţeleg 23 .

[Aşa şi Fiul lui Dumnezeu îndoită are naştere, una de
la Părintele mai denainte de veci, alta de la Fecioara Mariia,
mai apoi şi cuvîntul nostru in ce chip cum arătăm şi mai sus.
Pentru aceea cuvine-să creştinului bun a cr&de întru toate,
că aşa zice Scriptura. Căruia i se cuvine cinstea şi mărirea
în veciia vecilor. Amin].

Întrebarea [V]: Ce iaste a Sfintei Troiţe? 275V-8

Răspuns: Puteria, bunătatea, firia, dereptatia şi
altele toate cîte li se cuvine într-un chip le are Părintele,
Fiiul şi Duhul Sfînt, fără osibirea lor obrazelor.

întrebare: Ge iaste a Părintelui? 24

Răspuns: Nenăscutul.

întrebare: Ge iaste a Fiiului?

Răspuns: Născutul.

întrebare: Şi ce iaste a Prea Svîntului Duh?

Răspuns: Purcesul, ieşitul.

întrebare: [VI]: La dumnezeire cîte firi mărturiseşti?

Răspuns: O fire, zic, o cinste, o destoinicie, o dum-
neziire.

întrebare [VII]; Cîte staturi mărturiseşti 25 la dumne-
zeire?

Răspuns: Trei staturi, trei obraze.

22 în text, greşit: său.

23 De aci pînă la sfîrşitul răspunsului la întrebarea a JV-a, textul origi-
nalului grec este diferit, comentează pe larg comparaţia dintre „theanthropia"
lui Hristos şi „Naşterea Cuvântului". Traducătorul rezumă sfîrşitul răspun-
sului, iar copistul, întîlnind în textul pe care-1 transcria (text greşit legat,
fireşte) Povestea svintelor săboară, crezînd că acolo ia sfîrşit traducerea din
Athanasie, a adăogat obişnuita formulă finală. Textul continuă însă cu între-
barea a V-a, la f. 275«.

21 Următoarele trei întrebări şi răspunsuri rezultă din descompunerea
ultimei fraze din întrebarea a V-a.
25 în text, greşit, mărturiseşte.

94

Virgil Cândea

întrebare [VIII] : Pentru ce să chiamă Părintele Părinte?
Răspuns: Pentru că elineşte să chiamă racr/p, adecă
toate le păzeşte.

întrebare [IX]: Dar Fiiul pentru ce?
Răspuns: Pentru că e născut de la Părintele 26 .
întrebare [X]; Dar Duhul Svînt?

Răspuns; Pentrucă elineşte să chiamă 7rveîifi.a, ce
să tîlcuiaşte suflătoriu, adecă suflă darurile dumnezeirei
în multe feliuri pre cei vrednici, deci cum arată Scriptura 2 ' 7 .

întrebare [IX]: Cîte pricini pui la Dumnezeu?

Răspuns: pricină zic că iaste la dumnezeire: singur
Părintele nenăscut naşte Fiiul, porneşte Sfîntul Duh, deci
trebuie să ştim cum numai singur Părintele iaste pricina,
iară Fiiul iaste pricinuit şi Duhul iară pricinit, deci o pri-
cină iaste, numai Părintele, iară cele pricini[te] doaoă,
Fiiul şi Duhul Svînt; şi să chiamă pricină Părintele pen-
tru că naşte şi nu să naşte, porneşte şi nu să porneşte. 28

întrebare [XII II 29 : La Svînta Troiţă, [pentru aceste
trei obraze], care iaste întîi: [Părintele, au Fiiul, au Duhul
Svînt] ?

Răspuns: La Svînta Troiţă nu iaste nici unul întîi,
nici apoi, ci tot odată, pentru aceia odată Părintele, odată
Fiiul, odată Svîntul Duh, pentru aceia să zic odată neînce-
pute.

întrebare: Ce iaste neînceput? 30

Răspuns: Neînceput să zice un lucru ce iaste mai
nainte de-ncepătură. [Deci Dumnezeu nu are începătură,
ci iaste mai nainte de început]; neînceput iaste dară Părin-
f. 276r tele, neînceput Fiiul, neînceput Svîntul Duh. | Iată că sînt
trei odată neîncepute şi iaste nici una mai nainte sau mai
înapoi.

26 Traducere cu totul inexactă; autorul stabileşte de fapt egalitatea dintre
Tatăl şi A Fiul printr-un joc de cuvinte avînd sens doar în limba greacă.
t .& 27 |n textul grec, citat din / Corinteni 2, 10, omis de traducător.

28 întrebarea a Xl-a şi răspunsul ei nu au fost traduse, poate pentru
ca reprezintă doar o dezvoltare a răspunsului imediat precedent.

29 In text: 31, inadvertenţă pentru 13.

30 întrebarea şi răspunsul ce urmează sînt desprinse din întrebarea a
XIII-a.

N. Milescu şi traducerile umaniste în română

95

întrebare [XIV]: Iveşte-ne şi acesta lucru: cum Fiiul
şi Cuvîntul lui Dumnezeu naşte den Părintele, că acesta
iaste un lucru minunat.

Răspuns: în vreme ci Dumnezeu iaste nevăzut şi
necunoscut, nice acesta lucru vom putea să-1 alegem, căci î'n
ce chip va putea să se cunoască lucrul ce nu e cunoscut?
Iară după cît ajunge firia omenească, vom sili să arătăm:
cum cuvîntul omului naşte de la suflet fără de nici o pri-
cepere sau zăbavă la mijloc, aşa se naşte şi Fiiul şi Cuvîn-
tul lui Dumnezeu dentru Părintele; şi în ce chip naşte
[raza din soare, şi] lumina din luminare, şi foc din foc, aşa
să naşte şi Fiiul dela Părintele; [acestea socoteşte şi pen-
tru naşterea Fiiului lui Dumnezeu].

întrebare [XV]: Şi Svîntul Duh cum iase dela Părin-
tele?

Răspuns: Cade-se a şti, şi pentru aceasta să nu întrebi,
pentru că acesta iaste lucru necunoscut; ci după putinţă
iaste să arătăm că în ce chip răsuflarea omului iase din
suflet, aşa şi Duhul Svînt din Părintele iase; şi în ce chip
iaste Evva nici născută, nici nenăscută 31 , ci oarecum pren
mijlocul acesta, aşa şi Duhul Svînt; că Adam iaste nenăs-
cut, Sith născut şi Evva scoasă, că Evva nici să născu, ca
Sit 32 , nici era nenăscută ca Adam, ce ieşi din coasta lui
Adam. Şi era Adam nenăscut, pildă Părintelui celui ne-
născut, Sit născut, pildă Fiiului celui născut, şi Evva din
coasta lui Adam ieşită, pildă Svîntului Duh' celui ieşit
din Părintile. Pentrucă în stremoşii noştri se arată şi p'il-
duiaşte Svînta Troinţă, ci numai Adam şi Sit şi Evva
era trupuri şi osibiţi de dînşii, iară Părintele şi Fiiul şi
Svîntul Duh nici trupurile sînt, nici osibiţi unul de altul,
ci fără trupuri sînt şi neîmpărţiţi.

întrebare [XVI]: Oare Dumnezeu începe-se într-un
loc, au ba?

Răspuns: Foarte-ţi strînge mintea la un loc şi soco-
teşte: Dumnezeu iaste nevăzut şi necuprins, pentru că
unde nu să încape Dumnezeu nicăirea, nici să vede, ci pre-
tutindenea iaste de faţă şi toate le plineşte. Aceste cuvinte
sînt destul pentr u bogoslovie 33 . Iară [dela Adam] vom în-

31 în text. greşit: necunoscută.

32 în text: Thit.

33 în text, greşit: blagoslovie.

96

Virgil Cândea

cepe pentru împeliţarea 3 * Fiiului lui Dumnezeu [ce se
chiama] 35 Hnstos. L

Intrebare [XVII]: Voi să ştiu ce iaste acesta Hristos?
Răspuns : Mai sus ţe-am arătat pentru Svînta Troiţă
cum iaste Părintele un obraz, Fiiul alt obraz, Duhul Svînt
alt obraz ; pentru aceia trebuie să ştii cum acesta Fiiul s-au
împehţat cu trupul nostru şi umblă ca un om pre pămînt
şi după ce sa împeiiţă să chiemă Hristos, pentru că Hris-
tos, adecă „uns", fu dumnezeirea de omenie. Deci 37 să
. ,a + chlam „ a . uns > adecă xpioT^ţ pre limba elinească, că pen-
f. 276vtru căci s-au împehţat | Fiiul şi Cuvîntul lui Dumnezeu.
[Pentru aceia să chiamă Hristos].

Întrebare [XVIII]: Dară ce lipsă avu Fiiul ca pentru
sa se împehţească şi pre pămînt să umble?

Răspuns: Dumnezeu nici o lipsă nu avu pentru ca să
se impehţeaze, ci 3 * oamenii fiind bolnavi tribuia-le vin-
decare Ca in vreme ce făcu Dumnezeu ceriul şi pămîntul
şi toate cite sint într-însul, şi zidi pre om si-1 puse în mij-
locul raiului şi-i porunci lui puindu-1 împărat pre toată
zidirea şi sa lacuiască în rai, ca o pildă a lui Dumnezeu,
iară vazind acesta lucru diavolul [ce să înţelege pre limba
greceasca cel pmş], şi zavistuind pentru cinstea omului,
slatm pre om să nu asculte de Dumnezeu. Iară omul
neavmd ştiinţa răutăţii a diavolului, ascultă sfatul lui si
nu asculta cel dumneezesc şi de atuncea luo si moarte
den păcat, aşijdirea şi alalţi toţi oamenii pre r'înd, căci
s-au tras dintru neamul lui, au urmat păcatul acela, si
se mtari păcatul asupra oamenilor den stremosii lor. Si
trimese Dumnezeu proroci şi dascăli în lume pentru ca să
înyeţe pre oameni ca să se întoarcă dintru păcate si nu-1
putură îndrepta prorocii acesta lucru. Iară pentru acesta
lucru singur Dumnezeu întru sine zise: „Pogorî-voi si mă
voiu îmbrăca în trup şi mă voiu face şi eu om si voi povesti
zidirea minelor mele şi se vor întoarce de însăîătura diavo-
Jului SI to t omul v a « ca Dumnezeu, însă nu den fire, ci

34 întruparea.

^In text, greşit: să se chiame.

36 In text, repetat.

37 In text: dece.

38 în text: ţi,

39 în text, greşit: perire.

N. Milescu şi traducerile umaniste în română

97

| den darul dumnezeesc". Acesta lucru vru-1 Fiiul însă cu

bună voie a Părintelui şi cu odată îndemnarea a Sfîntului
Duh, pogon den ceriu pre pămînt, şi întră întru zgău de

J fecioara prea curată şi, împeliţîndu-se, să făcu om deplin

şi umbla pre pămînt cu oamenii, ca un om adevărat nu
Ia părere 09 .

Întrebare [XIX]: Şi în ce chip iaste fecioară să nască
şi îaraş rămîe fecioară? Aceasta minune foarte ne îngro-

Z c St 6 .

Răspuns : Măcar că ne pare acesta lucru minunat foarte
şi preste fire, iară nu iaste lucru omenesc, ci iaste dum-
nezeesc Pentru aceia „Minunat întru faptele lui iaste Dum-
nezeu , [pentru căci să zic „cuvîntul acesta iaste minunat"
adecă faptele ce face sînt de minunat]. Ci ascultă şi pentru
fecioara ce născu: adu-ţi aminte pentru Adam cum
ca o fecioară era, şi născu pre Evva, şi iarăşi fecior au rămas •
deci in ce chip şi Adam şi mai nainte de a naşte pre Evvâ
fecior era şi după ce născu pre dînsa iară întru acelaşi chin
ramase cum au fost întîi, aşa şi Fecioara Mariia fecioară
ţu mai nainte de naşterea lui Hristos, şi după ce-1 născu
îaraş ramase fecioară. [Iată că ţi se dezlegă minunea]. Şi
îaraş zicem: | cum o căscioară mică şi spre răsărit să aibă
o^ terestrue mitutică de sticlă curată şi răsărind soarele
sa pogoară zarea şi loveşte în sticla aceia si sticla întru
nimic nu se despică, nici să strică, ci rămîne sănătoasă,
iară raza trece şi luminează toată casa, iară trecînd soarele
din casa trece, lase şi lumina den casă, şi den sticlă raza
şi intra şi^ lase raza prin sticlă, iară pentru aceia nimic nu
se vatama, intr-acesta chip şi la Pururea Fecioara Măria"
sa socoteşti. Că aşa şi svinţia sa, fiind ca o casă foarte
închisa, bine lovi ca o rază Fiiul lui Dumnezeu, pogorînd
din ceriu, şi intră şi ieşi dintr-însa şi întru nimica atingere
de strecaciune nu fiace [în ce chip mai sus am adus pilda
sticlei ce am scris]. Iară pentru aceia mai am o pildă si
ţi-c » voiu spune şi aceasta, iară tu foarte să te iai aminte si
sa-ţi deschizi auzul înţelegerii. Mărgăritariul la Marea Ro-
şie sa face, şi într-acesta chip să face: că marginea mării
aceia iaste prund nu adînc şi acolo naşte scoici, însă să

40 Cp. Psalmi 67, 36.

41 In text, greşit: puteria Fecioarei Măriei.

7 — Raţiunea dominantă

277'-

98

277v

Virgil Cândea

chiamă aceh scoici piine i2 , carele să mănîncă în toată
marea multe de aceştia, iară acolo sînt fără de seamă multe
pre margine. Deci stau aceştia scoici pururea la marginile
mării. Deci deschizîndu-se şi primind hrană în găurile lor,
deci stînd piina deschisă şi aşteptînd să cază mîncare,
făcîndu-se acolo adins fulger, coboară fulgerul cătră înse
şi află scoicile piinii deschise şi întră într-însele si întră
mlăuntru unde-s scoicile şi fulgerul astupîndu-se acolo
să învăluiaşte şi întră în ochii piinei si luminîndu-i îi face
mărgăritariu. Deci ieşind mărgăritariul den piină, cade
întru apa Mării Roşîie şi aşa-1 află ceia ce cearcă. [Vezi cum
să află mărgăritariul]. Aşa socoteşte şi pentru împelitarea
a Guvîntului lui Dumnezeu 43 . Marea este lumea, iar ca o
piină stă Născătoarea lui Dumnezeu Mariia întru hramul
dumnezeesc priimiind hrana cea cerească. Deci să pogorî
Firul lui Dumnezeu ca un fulger şi întră întru Fecioară,
cum întră la piină fulgerul, şi împletindu-se aşa cu trupul,
lumină trupul, carele luo în ce chip am zice 'ca mărgări-
tariul. Aşa şi Hristos ca un mărgăritariu să născu den Prea
Cinstita. Şi în ce chip mărgăritariul şi ceresc iaste si pămîn-
tesc, ceresc pentru fulger, iară pămîntesc pentru ochiul
pimn, şi Hristos aşa iaste şi ceresc şi pămîntesc, ceresc
după dumnezeire, iară pămîntesc după omenire. Si în ce
chip mărgăritariul se face fără de înpreunare a parte băr-
bătească sau fămeiască, ci dentru fulger | şi dentru piine,
aşa şi Hristos născu fără de împreunare bărbătească sau
fămeiască, ci den dumnezeire şi den fecioară. Şi în ce chip
mărgăritariul, de să va şi zdrobi, de multe ori ochii piinii
să zdrobesc şi să topesc, iară nu şi lumina a fulgerului
pate, ci lumina fulgerului nepătimită rămîne, iară ochii
piinii să zdrobesc şi pat, aşa şi pentru Hristos trebue a so-
coti, cînd să munciia de jidovi, că împelitarea trupului
păţna 44 şi durea, iar dumnezeirea fără chin au rămas. Si

42 în originalul, grec: -(wai.

"Comparaţia întrupării cu formarea mărgăritarului în scoică (luată

tlS? f t0 K ° reŞ m i dG la M*"»^" ™ ™™. Theofrast, Ammianust
Aelianus) s-a bucurat de o mare răspîndire prin scrierile patristice fiind
reluata de Ongen şi Sf. Efrem Şirul. V. în acest sens studiul nostru Însemnări
despre fulger, scoica şi mărgăritar, în „Mitropolia Olteniei", 9(1957), nr. 9-10,

44 Pătimea. La fel pate — pătimeşte, au păţit — au pătimit.

N. Milescu si traducerile umaniste în română

99

zicînd această mărturie astupi gurile ceiora ce zic cum au
păţit dumnezeirea şi înveţi împelitarea cea de mărturie.

[întrebarea XX]: Iar acestea toate pre rînd bine le-ai
arătat. Spune-mi dară şi aceasta: Pentru care lucru Dum-
nezeu nu spăşi 45 pre om fără de împeliţare, ce luo trup şi
se împeliţă pentru a noastră mîntuire?

Răspuns: Pentru acest lucru bine întrebi şi ascultă bun
răspuns de-nceput. Cînd rătăci omul, nu birui diavolul
dumnezeirea, ci omeniia [şi aşa au aruncat Intru păcat].
Deci în vriame ci nu birui dumnezeirea, ci omeniia, euvine-
să iarăş cu omeniia cea biruită ca să biruiască pre nepria-
tenul diavolul şi iarăş să agonisească, că, de-ar fi venit
dumnezeirea golă, s-ar fi lăudat diavolul cum ce iaste, în
vreme ci de dumnezeire fu biruit. Pentru acesta lucru nu
priimi Dumnezeu cum singur golă dumnezeirea să lupte
pre diavolul, ci aşa bine vru cum tocma şi omeniia ceia
ci fu biruit diavolul iarăşi să biruiască pre diavolul. Că
putea singură dumnezeirea să biruiască pre cel viclean fără
trup, ce nu vru să facă aşa, ci să puse într-un trup dumneze-
irea, carele lucru văzînd diavolul trupul, iară nesocotind cum
şi dumnezeirea iaste într-însul, veni şi să luptă cu Hristos
şi aşa fu biruit de dumnezeire. Ci nu se ivi, că în ce chip
păscariul, vrînd să vîneze peşte, nu slobozeşte undeţa goală
în mare, ce pune un viiarme şi aruncă undeţa în mare, şi
văzînd peştele viiarmele aleargă să-1 mănînce şi nu cu-
noaşte undeţa, că iaste dinlăuntru, şi vrînd să înghită
viiarmele sa ţină de undiţă, aşijdirea şi Hristos vrînd că
făcu să vîneze pre marele zmeu, învăli dumnezeirea lui
cu trupul, că dumnezeirea în chip de undeţa, iară omeniia
ca în chip de viiarme şi, îmbrăcîndu-se pre sine cu omenia,
ca un viiarme vînă pre cel viclean diavol, ca pre un peşte;
că diavolul, văzînd din afară omeniia şi nesocotind dum-
nezeirea denlăuntru, să înşălă, şi aşa vînat fu zmeul cel
mare diavol. Pentru acesta lucru nu veni cu dumnezeirea
gol Fiiul lui Dumnezeu, ce luo trup den Fecioara | Mariia. î.
[Iară ascultă şi alta]. Pentru că vrînd diavolul să înşale pre
om şi să-1 scoa[tă] den raiu nu se putea apropiia cu firea
lui golă, ci să îmbrăcă în şarpe, şi aşa veni să înşale oame-
nii ; că să fi venit gol, nu i-ar fi amăgit, pentru aceia îmbrăcă

45 Mîntui.

278 r

I*

100

Virgil Cândca

trupul şarpelui şi se apropie de Evva şi şarpele să vedea,
iară diavolul nu se vedea; şi pren şarpele văzut îşi fiace 46
lucrul cel nevăzut. Vezi cum doao firi era atuncea într-o
faţă la căderia lui Adam? Deci în ce chip atuncea firea
şarpelui şi a diavolului se împreună într-o faţă şi o fire să
vedea, adecă a şarpelui, iară diavolul nu se vedea, şi aşa
scoaser[ă] pre om den raiu, aşa şi la Hristos, doao firi s-au
împreunat: şi Dumnezeu şi omeniia; şi omeniia să vedea,
iară dumnezeirea nu să vedea. Şi săvîrşi cea nevăzută dum-
nezeire, şi iară puse pre Adam în raiu, căci atuncea doao
bune să împreunară şi-1 puseră iară în raiu. Aceasta iaste
pricina pre care să puse şi se fece Fiiul lui Dumnezeu om
pămîntean 47 .

Întrebare [XL IX]: Ce era lemnul 48 carele mîncă Adam
şi se scoase din raiu?

Răspuns: Pentru lemnul acela mulţi-i zic cum zmo-
chin să fie fost, [alţii zic cum grîu să fie fost, alţii cum să fie
fost poamă], fără alţii îndrăzniră cum pohta fămeiei au fost;
[ci nici unele de aceestea nu slnt adevărate, căci zicînd Scrip-
tura lemn, arată cunoştinţa dumnezâiască şi aducîndu-şi
Adam ca să fie Dumnezeu, aceia aducere aminte o pome-
neşte Scriptura gustare. Şi îndată gîndi să fie Dumnezeu,
îndată să dăzbrăcâ de svînta lumină şi den raiu gonit fu.
Dece trebuie să ştii cum lemnul al cunoştinlii era dumnezei-
rea. Şi aducîndu-şi Adam aminte să fie Dumnezeu, nu se
făcu. Pentru acesta lucru iaste şi scris cum minţi pre Adam
de multe şi vrînd să fie Dumnezeu, nu fu. Omul se fece Dum-
nezeu pentru ca să facă pre Adam Dumnezeu; deci trebuie
să ştii cum lemnul cunoştinlii Dumnezeu iaste]. 49

46 Făcu.

47 Aci se termină traducerea din Alte întrebări, ceea ce urmează repre-
zintă un fragment din scrierea atribuită tot lui Athanasie al Alexandriei,
Către arhontele Antioh, despre diferite probleme necesare, controversate în
Sfînta Scriptură şi folositoare de ştiut fiecărui creştin (J.P. Migne, Patrologiae
cursus completus, Patres graeci, t. XXVIII, Paris, 1887, col. 598 C-710 C),
şi anume întrebările XLIX şi l-XII şi răspunsurile lor.

48 Lemn, aci în sens de fruct. Discuţia privind natura „fructului oprit"
a reprezentat unul din motivele favorite ale literaturilor orientale — creştine
sau islamice — ; măr, smochin, bob de grîu? V. în acest sens consideraţiile
unui contemporan al lui Milescu, D. Cantemir, Sistemul religiei muhamme-
dane, trad. V. Cândea, Bucureşti, 1977, p. 32, 99, 108, 110.

49 întrebarea XLIX este fie dezvoltată şi modificată de traducător, fie
interpolată cu un text luat din altă scriere a Sf. Athanasie. Fraza „Omul se

JV. Milescu şi traducerile umaniste în română

101

întrebare: Ce zice cuvîntul dela Psalomul vecerniiei:
„Sui-se munţii şi se pogorî cîmpii la locul acela ci întărişi
pre îns?" 50

Răspuns: Pentru ce, pentru aşezăturile pămîntului
zice acesta cuvînt Prorocul, arătînd porunca dumnezeiască
cît iaste de vîrtoasă, pentru că zice cum „să suie munţii",
adecă locurile cele înalte ale pămîntului stau sus, şi „să
pogoară cîmpii jos, în locul cela ci l-ai întemeiat" 51 , şi nici
munţii să fac cum cîmpii, nici cîmpii să fac munţi, ci rămîn
munţii munţi şi cîmpii cîmpi. | Şi iarăş zice 52 : Munţii oame- t. 278 y
nilor, iară cîmpii diavolilor, ce au căzut den cinste. Şi zice
cum să sue oamenii derepţi de pre pămînt în ceriu şi se
pogoară den ceriu îngirii cei căzuţi, făcîndu-să diavoli,
întrînd întru adîncul pămîntului. Şi iarăş zic: munţii,
apostolilor; iară cîmpii, fariseilor şi cărturarilor jidoveşti.
Deci zice Prorocul pentru apostoli cum sue-se munţii, adecă
apostolii să sue întru cunoştinţa dumnezeiască şi în ceriu
pren credinţa lor şi a mărturisirii Ievangheliii, iară să
pogorî cîmpii fariseii şi cărturarii jidoveşti.

[Toate aceste întrebări fură 25. Aşijdirea acestialalte
sînt ale svîntului nostru marelui Athanasie, patriarhul Ali-
xandriei, către Antioh boiarinul, pentru multe şi de treabă
întrebări carele sînt neînţelese întru Svînta Scriptură].

[Întrebarea I :] Crezînd şi noi şi fiind 53 botezaţi întru
Svînta Troiţă de o fire, şi zicînd Părintelui Dumnezeu,
aşijdirea Fiiului Lui Dumnezeu şi Svîntului Duh iarăş
Dumnezeu, în ce chip nu le zicem lor trei dumnezei, ci
numai unul singur Dumnezeu? Şi în vreme ci unui singur
Dumnezeu ne închinăm ivit lucru iaste cum într-o monarhie
credem, adecă într-un obraz, şi aşa sîntem jidovi. Iarăşi,
să vom zice iară trei dumnezei, ivit lucru iaste cum sîntem

fece Dumnezeu" etc. trebuie citită „Dumnezeu s-a făcut om pentru ca să-1
îndumnezeiască pe Adam", Ioc comun al dogmaticii creştine. întrebarea şi
răspunsul ce urmează nu le-am aflat în opera Sf. Athanasie, deşi aparţin ca
tematică şi stil scrierilor minore atribuite doctrinarului din Alexandria.
Două rînduri mai jos lemnul e scris greşit lemenul.

60 Psalmi, 103, 9.

51 Ibidem.

62 Zice, în sens de vrea să zică; aci, ca şi mai jos, autorul comentează
pasajul citat din Psalmi 103, 9.

53 în text, greşit: nefiind.

102

Virgil Căndea

elini, zicînd cum sînt mulţi dumnezei 54 . Ce cuprins iaste
cuvîntul şi pricina credinţii?

[Răspuns:] Numai cu credinţa, nu cu cercetarea, se
cunoaşte şi se crede, că Dumnezeu de i să va cuprinde
firea lui, nu iaste Dumnezeu. In vreme ci cu sufletile noastre
şi îngirii de Dumnezeu fiind făcuţi şi nu le putem cunoaşte
firia, cît mai vîrtos dară Făcătoriul acestora să-1 cunoaştem?
Deci cuvine-să nepriceput a fi, că mai după ce să cunoaşte
şi să iveşte nu iaste deacii minunat? Pentru aceia credinţa
creştinească şi Dumnezeu cel în trei feţe, ci-L arată, nici
unul iaste într-un 55 stat cum am zice, în chipul omenesc,
după cum povestesc elinii. Nici iarăş trei dumnezei în chip
osibiţi unul de altul. Vai de poveştile elineşti, că neîmpărţit
iaste în trei staturi o fire a dumnezeirei. Pentru acesta
lucru trebuie a şti cum nici cu cuvintele, nici cu cugetele
poate pricepe mintea omenească cevaş de dumnezeire şi
toţi cîţi au sîrguit ca să cunoască pre Dumnezeu abiia obra-
zele lui au cunoscut, şi cîţii iarăşi vrură pentru firea dumne-
zeiască să spuie, bezna apelor să o deşarte cu mîna lor au
silit. Şi cîţi au gîndit că vor ajunge mai adînc, întru alte
multe eresuri au căzut. Gă Părintele şi Dumnezeu nu după
cum sînt eu zidit iaste şi el Tată născut după Fiiul, nu Fiiul |
f. 267 r iaste născut ca un fiu pămîntesc, nici Duhul Svînt iaste
cuprins ca duhul omului, ci nepovestit şi neajuns de fire
iaste lucrul şi taina dumnezeirei. Şi nu zice: „Preste cum
zicem că iaste aceasta întrebare", nici să zici: „Cu ce
cuvînt?", că pre[ste] cuvînt iaste cuvîntul dumnezeesc 56 .
Ce crede în Părintele, nu cerca lucrul. închină-te Fiiului,
nu cerceta naşterea lui. Laudă Duhul Svînt, nu cerceta
taina Svîntei Troiţe. Părintele de sus mărturisind, Fiiul
botezîndu-se jos, Duhul Svînt în chip de porumb pogorînd-

54 Aci se încheie întrebarea I. Propoziţia următoare reprezintă înce
putui răspunsului şi are sensul: „Iată o problemă de neînţeles; modul pietăţii
se cunoaşte şi se cinsteşte numai cu credinţa, iar nu cu cercetarea". „Ce cu-
prins" este o eroare a copistului pentru „Necuprins".

55 în text, greşit: In trup.

56 Copistul a sărit cîteva cuvinte din originalul traducerii, după cum
reiese din comparaţia cu textul grec în care aflăm: „Şi să nu spui: Din ce
cauză? pentrucă aceasta este mai presus de cauză, nici să nu spui: In ce mod?
pentrucă modalitatea divină e mai presus de modalitate, nici să nu spui:
Pentru care raţiune? căci Cuvîntul divin este mai presus de raţiune".

N. Milescu şi traducerile umaniste în română

103

Lui i se cade mărire şi cinste şi închinăciune, acum şi pururea
şi în veciia de veci, amin.

întrebare [II]: De unde cunoaşte omul cum s-au botezat
şi au luat Duhul Svînt [Isaiia zice câtrâ Dumnezeu] 57 ,
fiind prunc la svîntul botez?

Răspuns: Prorocul 58 Isaiia zice către Dumnezeu:
„Pentru frica Ta, Doamne, în zgău zămislim, şi înoim duh
den mîntuirea Ta" 59 . Deci în ce chip fămeia ce zămisleşte,
dentru săltat ura pruncului în pîntece cunoaşte că iaste
grea, aşa şi sufletul celui adevărat creştin nu prin cuvintele
părinţilor,' ci prin lucruri şi săltaturi şi veselii ale inimii lui,
şi mai vîrtos în zilele aceîia ci-s praznice şi botezuri, şi cu
priceşteniia sfîntului trup şi sîngelui lui Hristos pricepe
dentru bucuriia trupului său cum botezîndu-se au luat
Duhul Svînt.

întrebare [III]: Ghid, şi de unde şi cum se făcură îngerii?

Răspuns: Nici de unde, nici cum s-au făcut îngerii
poate fire de om să zică şi să spuie, fără numai atîta că
dentru nimic fiind, la fiinţă cu cuvîntul lui Dumnezeu se
făcură. Iară cînd să feceră,' unii zic în zioa dentîi, iară alţii
zic şi mai denainte de aceia zi, iară cel dintru svinţi părintele
nostru Epifanie, arhiepiscopul Chiprului, la cartea ce să
chiamă Panarion, la cuvîntul ce să chiamă şi-1 face asupra
lui Pavel Samosat ereticul 60 , mai pre larg arată cum odată
cu ceriul şi cu pămîntul să fie făcuţi şi ei, nu mai nainte, şi
cu destoinicia cuvîntului surpă cuvintele altora. Şi într-alt
cuvînt al său arată acest lucru.

întrebare [IV]: De unde cunoaştem cum îngirii să fie
zidiţi, că lucru ca acesta la cartea Bitiei 61 la Svînta scriptură
nu se arată.

Răspuns: Cunoscînd Dumnezeu iubinţa ce avea jidovii
cătră bodzi 62 [adecă dumnezei], pentru acela lucru la această
carte nimic nu vru să arate pentru îngeri, nimic, pentru

"Cuvinte greşit intercalate aci, reprezentînd începutul întrebării a
Ii-a, repetat îndată.

68 în text, greşit: Pruncul.

69 Isaia 26 18*

60 S. Epip'hanii Arhiepiscopi Cypri, ilavâpiov (Haereses), LXV,

4-5.

61 Geneză.

62 Idoli.

104

Virgil Gândea

ca să nu-i facă pre înşii dumnezei. Iară cum să fie zidit
îngerii, ascultă Sfîntul Duh, unde zice pren Prorocul cela
ci zice: „Lăudaţi pre Insul toate puterile lui, căci el zise
şi se făcură, el porunci 83 şi se zidiră" 64 .

Întrebare [V]: Dar oare dentru firea lumii 65 aceştiia
ce iaste sînt, au din alte firi?

Răspuns: Intru cît iaste soarele mai luminos decît tot
267 T văzduhul, întru atîta| şi firea îngirilor iaste mai presus
osebită de toată lumea.

întrebare [VI]: Oare cu cît să fie mai mult îngirii decît
oamenii?

Răspuns: Oamenii zic cum noaozeci şi noao de puteri
să fie îngeri şi alţi oameni, după pilda lui Hristos cea cu o
sută de oi 67 , alţii zic iară să fie cu noao părţi, după pilda
cea cu zece talere 68 . Alţi zic ca de o seamă să fie cu oamenii,
aducînd aminte mărturie cuvîntul acela al Scripturii ce
zice: „Puse hotară limbilor după numărul îngerilor" 69 .

întrebare [VII]: Firea îngirilor ce iaste osibită de a
diiavolilor ?

Răspuns: Firea nu iaste osibită, ci numai voia, în ce
chip am zice a unui păcătos şi a unui derept.

întrebare [VIII]: Cîte cete, şi firi îngereşti cîte sînt?

Răspuns: O fire iaste, ca aşa a oamenilor una. Iară
cete, după cum multul întru bogoslovie Dionisie ne arată 70 ,
zice 9 sînt, carele aceasta sînt: îngerii, mai marii îngirilor,
începătoriile, volnicii, puterile, domnii, cei cîte cu G arepi
serafimii, şi cei cu ochi mulţi hieruvimii, şi scaunile.

întrebare [IX]: Cîte ceruri 71 sînt?

Răspuns: La mulţi iaste îndoită întrebarea aceasta,
că Cartea facerii doauă ceruri 72 arată 73 , iară svîntul Pavel

63 în text, greşit: porni.
61 Psalmi, 142,' 2, 5.

65 In text, greşit: luminii.

66 în text, greşit: întru cind.

67 Matei 18, 12.

68 Matei 25, 28.

69 Deuteronom 32, 8.

70 S. Dionysii Ps.-Areopagitae, ITcpl yrfi oupowai; Espap/iaţ VI, 2.

71 în text, greşit: cinuri.

72 Marginal: ceriure.

73 Geneza, I, 8.

N. Milescu şi traducerile umaniste în română

105

şi al treilea ceriu văzu 74 , iară prorocul David şi patruzeci 75 ,
zicînd „Lăudaţi pre însul ceriul ceriurilor" 76 , şi trebue a
şti că în ce chip firea omenească şi un om să zice şi mulţi,
aşa şi firea ceriurilor şi un ceriu şi multe să zic.

întrebare [X]: Cînd şi pentru ce căzu diavolul, pentru
căci povestesc unii că nevrînd să se închine lui Adam căzu
din înger.

Răspuns: Oare oamenii cei proşti zic acestea. Că dia-
volul mai naintea de zidirea lui Adam greşi. Şi ivit lucru
iaste că pentru semeţiia lui căzu, după cum zice prorocul
Isaiia, gîndind cum „Scaunul mieu îl voi pune asupra
norilor şi voiu fi tocmai cu Gel înalt" 77 .

întrebare [XI]: Dară pentru ce îl iertă Dumnezeu a
dodei 78 firea omenească?

Răspuns: Pentru ca aceia Ce-1 iubesc să să arate, şi
ceia ci iubesc trupeştile să se dovedească. Că nefiind neprie-
teni, ostaşii cei buni ai înpăratului cum să vor cunoaşte?
Deci, diavolul pricină se face biruinţei şi cununilor şi cinstei
celora ci iubesc pre Dumnezeu.

întrebare [XII]: Găzind diavolul den ceriu, cum scrie
la Iov 78 , cum veniră îngerii lui Dumnezeu să stea înaintea
lui Dumnezeu şi diavolul în mijlocul lor?

Răspuns: Nu arată Scriptura cum diavolii în ceriu să
fie mers între îngeri. Deci iată că au fost pre pămînt. Că
oriunde vor fi îngeri înaintea lui Dumnezeu dvoresc. Ci
trebue să ştim cum prin mijlocul a unui înger Sfîntul Dum-
nezeu răspundea... 80 .

74 // Corinteni, 12, 2.

75 Corect: şi al patrulea ceriu.

76 Psalmi, '148, 4.

77 Isaia, 14, 14.

78 A război.

79 Iov, 1, 6.

80 Aci se opreşte textul spătarului. Urmează o filă albă intercalată la
legat, probabil cu intenţia completării copiei. Cartea Către Antioh continuă
cu alte întrebări privind farmece, demonologie etc, pe care traducătorul le
va fi lăsat deoparte.